MENOPAUZA, TERAPII DE SUBSTITUȚIE HORMONALĂ ȘI POLIMORFISME GENETICE

Menopauza este un eveniment fiziologic, care poate necesita terapie de substituție hormonală. Susceptibilitatea genetică individuală este un factor foarte important de evaluat la definirea unei astfel de terapii.

Menopauza

Disparitia completa a ciclului menstrual, legata de scaderea progresiva a productiei de estrogen si progesteron de catre ovare, duce la menopauza. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), menopauza înseamnă încetarea definitivă a ciclurilor menstruale rezultată din pierderea funcției foliculare ovariene, și este diagnosticată retrospectiv după 12 luni consecutive de amenoree (pentru care nu există altă cauză fiziologică sau patologică).

Distingem:

1. menopauza precoce (debut inainte de varsta de 40 de ani)
2. menopauza prematura (debut intre 40 si 45 de ani)
3. menopauza spontana (debut intre 46 si 55 de ani) si
4. menopauza tardiva (debut dupa 56 de ani).

Menopauza este precedata de climacterium, care dureaza cativa ani. În această perioadă apar primele semne ale schimbării progresive a stării hormonale.

Modificarea raportului estrogen/progesteron, precum si a timpilor si metodelor respective de biosinteza, este cauza principala a agravarii progresive a tabloului clinic. Acest tablou poate include: tulburări de somn, durere de sân, oboseală, bufeuri, scăderea metabolismului, astenie (lipsa de energie) și depresie.

Pe lângă aceste modificări, nivelurile de testosteron, un hormon produs de ovare și care este responsabil în comun de involuție și afecțiunile degenerative, sunt reduse. Aceste imagini implică diverse organe și sisteme, de la piele la sistemul cardiovascular, de la trofismul mamar și vaginal până la neuro-degenerare.

Terapia cu fitoestrogeni

Fitoestrogenii sunt substanțe fenolice naturale, nesteroidiene, conținute în plante, cu acțiune asemănătoare estrogenului. Acestea sunt molecule similare structural cu estrogenul, activate de degradarea glicozidica. Acest clivaj este operat de flora bacteriană intestinală și este necesar pentru biodisponibilitatea acestor substanțe.

Fitoestrogenii interacționează cu toți receptorii de estrogeni și stimulează sinteza hepatică a SHBG(sex hormone binding globulin), un transportator de hormoni sexuali.

Creșterea acestei molecule reduce fracția liberă a hormonilor sexuali, sau ponderea activă. În plus, fitoestrogenii au acțiune antioxidantă și antitumorală, prin inhibarea atât a proliferării, cât și a angiogenezei.

Există trei clase de fitoestrogeni:

Izoflavone: genisteină și daidzeină, conținute în soia și derivate, tofu, linte, mazăre, fasole, năut și miso;

Lignani: enterolactonă și enterodiol, conținute în semințele de in și floarea soarelui, nuci, migdale, uleiuri vegetale, cereale, ovăz, secară, hamei, mere, pere, cireșe, morcovi și fenicul;

Cumestani: coumestrol și 4-metoxi-coumestrol, conținute în trifoi roșu, furaje și medicago sativa( lucrena, alfalfa).

Aportul alimentar mediu de fitoestrogeni variază de la populație la populație:

Asia-Chinez: 25-45 mg/zi;

Japoneză: 200 mg/zi;

European: 3 mg/zi.

Doza recomandată este de 80 mg/zi, de preferință într-o singură administrare orală.

Având în vedere importanța biodisponibilității, există produse pe piață care combină fitoestrogenii cu fermenti lactici, mai degrabă decât molecula deja divizată (de exemplu, equol).

Aportul acestor substante are efecte favorabile asupra unora dintre manifestarile asociate menopauzei si climacterice, cu tolerabilitate clinica excelenta, fara efecte secundare semnificative.

Un aspect pozitiv este dat de beneficiul la nivelul metabolismului osos, deci in prevenirea si tratamentul osteoporozei. Dimpotrivă, nu au existat efecte negative în ceea ce privește riscul neoplazic mamar, ovarian și uterin, ci chiar efecte protectoare.

Terapie de înlocuire a hormonilor

Terapia de substituție hormonală (HRT) în menopauză se caracterizează prin utilizarea unuia sau mai multor medicamente care pot crește nivelul circulant al hormonilor. Hormonii implicați includ estrogenul, progesteronul sau progesteronul și uneori și testosteronul.

Indicatia generala este ca terapia de substitutie hormonala dureaza cat mai scurt, maxim 2 ani. De fapt, dincolo de primul an de utilizare, unele riscuri legate de HRT cresc, inclusiv cel de tromboză venoasă profundă și accident vascular cerebral. Potrivit unor asociații, intervalul de timp este însă mai lung, egal cu 3-5 ani.

În acest context, există poziții diferite și studii contradictorii, așa că decizia de a supune o femeie la TSH ar necesita o individualizare a strategiei terapeutice. Această terapie personalizată ar trebui să țină cont nu doar de istoricul medical și istoricul clinic al pacientului, ci și de profilul ei genomic.

Terapia de substituție hormonală și polimorfisme genetice

Polimorfismele prezente pe genele implicate în metabolismul hormonal și în fazele I și II de detoxifiere pot determina o susceptibilitate genetică individuală mai mare sau mai mică la efectele terapiei hormonale în menopauză. Această variabilitate poate provoca efecte favorabile sau adverse foarte diferite de la pacient la pacient.

Riscul de cancer de sân asociat cu durata HRT este modificat semnificativ de polimorfismele genetice care implică enzime implicate în metabolismul hormonilor sexuali, cum ar fi CYP, GSTP și GSTT.

Prezența mutațiilor în genele BRCA1 și BRCA2 este, de asemenea, un motiv de contraindicație față de HRT, având în vedere creșterea în continuare a riscului de cancer de sân, uter și ovarian.

Densitatea osoasa este in mod similar legata de polimorfismele genelor implicate in metabolismul hormonilor sexuali (ESR1, in plus fata de cei mentionati anterior) administrati in timpul HRT. Acest lucru poate duce la un risc crescut de osteoporoză.

În plus, s-a observat un risc crescut de cancer endometrial în cazul TSH asociat cu anumite polimorfisme genetice.

În cele din urmă, unele variații genetice, alături de stilul de viață și istoricul personal, pot influența semnificativ momentul menopauzei. De fapt, pe baza funcției lor biologice, unele polimorfisme care implică gene implicate în metabolismul estrogenului sunt considerate markeri pentru debutul menopauzei premature.

În concluzie, stabilirea terapiei în menopauză nu este doar la latitudinea medicului ginecolog. E nevoie de o colaborare interdisciplinara care poate ajuta alegerile în ceea ce privește dobândirea unei stări de bunăstare efectivă și globală pentru femeie. Din acest motiv, înainte de stabilirea unui program HRT, ar trebui analizați și încrucișați o serie întreagă de parametri de laborator, inclusiv un profil genetic.

Testul Eva diet plus analizeaza o serie din markerii genetici de care sa tineti cont.

Ai grija de sanatatea ta!

Cu drag, echipa Eva Nutrition