Este nefiresc să bem lapte?

O singură mutaţie genetică schimbă soarta unui continent !

În ultima vreme circulă tot mai multe articole în care unii asa  zis specialişti, majoritatea vegan, convinşi de binefacerile unei diete fără produse de origine animală, sustin ca a bea lapte ca adult este împotriva naturii.

“ de ce să bem lapte după înţărcare? Şi mai ales de ce laptele unei alte specii? Laptele este produs pentru mamiferele nou născute , nu este un aliment adaptat adulţilor şi nici copiilor . Fiinţele umane sunt singurele cu un comportament atât de nenatural care merge împotriva fiziologiei lor. În lume ¾ adulţi sunt intoleranţi la lactoză, adică nu au enzima lactaza care să digere acest dizaharid din lapte. Asta demonstrează că laptele nu e un aliment adaptat omului adult”

La prima vedere afirmaţia pare corectă. Dacă aşa mulţi adulţi în lume nu pot tolera laptele, e posibil ca acesta să nu fie un aliment adaptat lor?

Chiar e împotriva fiziologiei umane? Şi atunci ce să spunem de acea parte a omenirii care îl poate digera şi îşi satisface papilele cu un bun capuccino?

Selecţia naturală

E adevărat, toate mamiferele , inclusiv omul, nou născute posedă lactaza şi pot digera laptele.După înţărcare enzima începe să fie produsă în cantităţi tot mai mici pentru a dispărea în jurul vârstei de 10 ani. Mecanismele acestui fenomen sunt încă puţin cunoscute.

Dar există şi persoane care îşi menţin lactaza pentru tot restul vieţii şi acestea pot consuma liniştite lapte. Pâna acum 40 de ani în urmă se credea că toti adulţii pot metaboliza lactoza şi doar o mică parte prezenta o aşa numită deficienţă la aceasta.

În realitate acum ştim că lucrurile stau exact invers. Doar 35 % dintre adulţi pot metaboliza lactoza.

În ţările nordice se înregistrează o situaţie cu totul diferită în sensul că aproape 90% din populaţie este tolerantă la lactoză. Nu întâmplator în tările Scandinavice laptele proaspăt este cultural simbolul unei alimentaţii sănătoase şi hrănitoare. Pe măsură ce coborâm spre sudul Europei procentul scade, în Sardenia fiind doar de 15%. În Asia şi la populatiile americane native persistenţa lactazei este  foarte rară. Din acest motiv în bucătaria chinezească nu se folosesc laptele şi derivatele.

Laptele a devenit un aliment pentru om la începutul Neoliticului cu trecerea de la viaţa de vânător  la cea mai stabilă de crescător -agricultor. Oi, capre, bovine sunt domesticite mai întâi în Anatolia şi apoi în Orientul Mijlociu, Grecia, Balcani şi ceva mai târziu în toată Europa.

Studii arheologice demonstrează că acum 8000 de ani în urmă laptele era folosit ca aliment, fapt dovedit de resturile de grăsimi de pe vasele descoperite. Dat fiind că omul din acele timpuri era într-adevăr intolerant la lactoză se crede că acesta a descoperit forme alternative de consum cum ar fi iaurt şi brânzeturi care erau şi mai uşor de transportat şi conservat. Astăzi ştim precis că producerea de lactază este reglată de o singură genă poziţionată pe cromozomul 2.

Primele studii efectuate în Europa au demonstrat că la indivizii lactazo persistenţi este prezentă o mutaţie genetică ce le imprimă capacitatea de a digera laptele şi ca adulţi. Mai ştim că mutaţiile se produc în mod spontan . Nu a fost laptele cel care a declanşat mutaţia ci aceasta a apărut absolut cazual, independent în diferite populaţii fiind selecţionată şi răspândită în acele colectivităţi care se ocupau cu păstoritul. Evident mutaţia a oferit celor care o aveau un avantaj selectiv pe care l-au transmis la descendenţi.

Aşadar, e nenatural să bem lapte? Absolut, NU.

Teoriile care circulă prin reţea sunt absolut nefondate şi nu putem face diferenţa între natural şi nenatural bazându-ne exclusiv pe ADN.

Există populatii care chiar fără mutaţia care să le permită consumul de lapte au dezvoltat o microfloră intestinală capabilă să amelioreze simptomele produse de acesta prin urmare laptele face parte din alimentaţia lor. Dacă laptele face bine sau face rău iarăşi avem păreri contrastante de umplut o carte cu o mie de pagini. Oricum reţineţi că natural nu are nici o legătură cu proprietăţile sănătoase ale unui aliment. Ar fi mai bine să aprofundăm unele aspecte decât să închidem discursurile cu natural şi nenatural, firesc şi nefiresc.

Persistenţa lactazei este exemplul cel mai bun de coevoluţie între gene şi cultură care a avut loc la om într-o perioadă relativ recentă. Transmiterea pe cale culturală a obiceiului de a folosi laptele ca aliment a creat o puternică presiune selectivă în favoarea acelei mutaţii genetice care făcea posibil consumul de lapte proaspăt şi care la rândul său a întărit tradiţia acestui consum.

Darwin ar fi fost încântat de acest exemplu de selecţie naturală şi cine ştie, poate ar fi sărbătorit cu un capuccino!!!

Cauzele deficitului de lactaza

Cea mai frecventă este non persistenţa lactazei sau hipolactazia primara, o situaţie comună care apare odată cu creşterea şi este determinată genetic.

Deficitul congenital de lactaza este datorat absenţei enzimei lactază şi este o afecţiune rară cu transmitere autozomală recesivă şi care se prezintă cu simptome foarte severe la noul născut.

Malabsorbţia poate fi şi secundară datorată unor patologii precum enterite, agenţi parazitari, colon iritabil, boala celiacă, droguri, medicamente, intervenţii chirurgicale gastrointestinale.

Activitatea lactazei se modifică pe parcursul dezvoltării individuale. La multe persoane activitatea lactazei atinge un maxim în ultima perioadă de sarcină, suferă un uşor declin în jurul vârstei de 2-3 ani şi scade din nou între 5-10 ani când de altfel se şi stabilizează chiar dacă la un nivel mai scăzut.

Intoleranta la lactoza in cazul adultilor se datoreaza scaderii expresiei genei LCT controlata de un element reglator aflat in gane MCM6. Variantele LCT/A-22018(intron 9) si LCT/ T-13910(intron 13) sunt asociate cu persistenta lactazei la finlandezzi in proportie de 97-100%.

In populatiile europene, mutatia T-13910 este asociata cu persistenta lactazei in proportie de 86-98%.

La triburile africane din Sudan, Tanzania, Kenya persistenţa lactazei este mediată si de polimorfismele C-14010 ,G -13915 sau G-13907, prezente in intronul 13.

Persistenţa lactazei este în legătură cu dezvoltarea creşterii animalelor acum circa 10000 de ani în urmă.

Calculul statistic al datelor genetice arată că selecţia pentru persistenţa lactazei a început relativ recent în ultimii 10000 de ani. Persistenţa lactazei a fost benefică pentru predecesorii noştri deoarece laptele reprezentă o sursă de fluide, proteine, grăsimi şi carbohidraţi.

Persistenţa lactazei a generat un avantaj selectiv de 1.5-19% în fiecare generaţie. Acest fapt indică o mare presiune selectivă.

Asa cum am spus la populatia europeana polimorfismul LCT -13910 C>T se comporta ca un intrerupator on/off al genei LCT. Prezenta alelei T garanteaza o cantitate suficienta de lactaza la varsta adulta in timp ce homozigoza pentru C(citosina) duce la deficit de lactaza, malabsorbtie, intoleranta.

Trebuie precizat faptul ca un intolerant la lactoza tolereaza circa 12 gr de lactoza pe zi. Este posibil ca un intolerant sa tolereze laptele datorita prezentei in intestin a unei flore lactobacilice bine dezvoltata. In acest caz lactobacilii compenseaza carenta de lactaza endogena, digerand lactoza.

Managementul intolerantei la lactoza este simplu si consta in dieta de eliminare, a carei durata o stabileste specialistul, urmata de dieta de rotatie. Se mai poate practica suplimentarea cu lactaza sau lactobacili.

Vrei sa stii daca esti intolerant la lactoza? Comanda testul Eva Diet Plus printr-un simplu click

 

Cu drag, Echipa Eva Nutrition